Cand mi-am dat seama ca-l iubesc, cand ochii mei au putut sa vada ce se intampla in interiorul trupului, atunci am inteles ca nu am cum sa inteleg de ce inima lui, dintre toate miile de inimi care zvacnesc in jurul sau, s-a oprit sa bata tocmai alaturi de a mea. De ce el poate sa ma iubeasca atunci cand eu nu am reusit niciodata sa descifrez sensul iubirii? De ce el imi spune ca sunt soarele de pe cer cand eu nu am nimic din stralucirea lui? De ce ma iubeste chiar si atunci cand eu ii spun ca l-am ucis in inima mea, ca l-am ratacit, ca pot trai la fel de bine si fara el? Oare pentru ca el stie atat de bine ca nu as putea sa o fac niciodata?...
Si iata si alte motive pentru care ar putea sa nu ma iubeasca. Cateodata sunt (cu greu as putea sa recunosc ca acest lucru se intampla de cele mai multe ori) geloasa si posesiva. Pot sa ucid din priviri pe cei (mai bine zis pe cele) care au curajul de a se apropia prea mult de ceea ce consider ca este al meu. Nu ma intereseaza disperarea lipsei de pereche a altora atata timp cat eu ma lafai in confortul iubirii mele. Cu toate ca nu am nici cel mic drept sa cer protectie, sprijin sau rasfat, imi place sa ma simt cea mai razgaiata persoana in viata si cred cu toata convingerea ca merit toate acestea.
Spune-ti parerea!