In numele iubirii, suntem dispusi sa facem multe. Iertam mult, suferim mult, plangem mult, radem mult. Inchidem drumuri si deschidem altele. Ne razbunam. Uitam. Inselam. Ne pare rau. In numele ei spunem ca in dragoste si in razboi totul este permis. Si aproape ca nici nu indraznim sa luam numele ei in desert. Tot intru scopul nobil al iubirii cautam scuze propriilor slabiciuni, acceptam sa gresim premeditat, lasam ratiunea sa o ia razna, sentimentele noastre sa actioneze in locul nostru si luam decizii pe care nici noi nu le intelegem.
Nu renunta la tine de dragul lui. O iubire care se transforma in dependenta nu este decat o pseudo-iubire sau o iubire destructiva. Pentru binele celui iubit, incepi si te distrugi pe tine. Frumos, incet, cu grija si sigur! Cu malitiozitate fata de propria persoana, cu mila si simpatie pentru persoana de alaturi. Este normal sa-ti doresti sa faci tot ce este omeneste posibil pentru persoana iubita. Insa nu si imposibilul. Nu renunta la toate visurile tale doar pentru a le implini pe ale lui Nu trai doar pentru ca el traieste. Nu face din pasiunile lui lucrurile care te incanta si pe tine cel mai tare. Nu incerca sa respiri aerul pe care el il respira pentru ca o sa te sufoci. In iubirea adevarata se lasa spatiu. Libertatea poate fi traita si in doi.
Spune-ti parerea!