Povestea mea de dragoste cu Tavi incepe intr-un mod clasic: ne-am cunoscut in primul an de facultate, ne-am apropiat ca si colegi, apoi am inceput, usor, usor sa iesim impreuna si in afara orelor, pana cand ne-am indragostit pana peste urechi unul de celalalt. El a fost dintotdeauna genul de barbat care atrage atentia asupra lui si care are puterea de a influenta persoanele de sex feminin din preajma lui. Pe de alta parte, eu am fost aproape opusul lui, pentru ca nu am fost niciodata nici foarte sociabila, si nici nu am avut un succes nebun la barbati, singura “cucerire” pe care am facut-o fiind un tip din liceu, care m-a parasit la doua saptamani dupa ce mi-am pierdut virginitatea cu el.
Anul acesta, si eu si el implinim 24 de ani. Varsta la care, zic eu, suntem inca foarte tineri, dorim sa experimentam, sa traim viata cat mai frumos, sa facem cat mai putine greseli pe care apoi sa le regretam. Avem deja o relatie de aproape 6 ani, iar, atat el, cat si persoanele din jurul nostru, au inceput sa ma intrebe, mai mult sau mai putin subtil, cand am de gand sa ma marit. Tavi nu m-a cerut propriu-zis in casatorie, insa simt ca pune ceva la cale. Acum doua zile, m-a rugat sa-i imprumut un inel al meu, dar sa nu-l intreb de ce. Atunci s-a aprins beculetul in mintea mea si m-am intrebat: Ce raspuns ii dau daca ma cere in casatorie?
Spune-ti parerea!