Cu riscul de a se sparge odata pentru totdeauna si a ramane locului odata, sunt o mie de motive pentru care urciorul merge de fapt de mai multe ori la aceeasi apa. Prin legea contradictiei si a suspansului, iti place sa fii altfel decat ceilalti. Sa iubesti pana la ardere, pana la ultima rasuflare, pana la ultimul strop de lacrima de fiecare data. Sa nu te multumesti cu iubirile cuminti si potolite de care au parte mai toti prietenii tai. Sa dai iubirea ta celor care lasa impresia ca nu au in mod expres nevoie de ea. Dar sa insisti si sa bati la portile iubirii pana cand cavalerul cu aripile frante este dispus sa te urce pe motocicleta lui si sa te poarte in relatia fericirii… Si sa juri ca de data aceasta te-ai proptit bine in stalpiii cladirii… Porti de aceea, fara exceptii, de fiecare data, ochelari mari de cal, cool si trendy chit ca nu vezi bine cu ei, chit ca toata lumea iti spune ca percepi barbatii distorsionat prin lentilele lor. Intotdeauna este mai bine sa sufli in foc si sa spui ca te frige decat sa stai cu picioarele in apa rece si sa spui cu parere de rau: “ah, ce n-ai da pentru un strop de caldura.”
Cu riscul de a se sparge odata pentru totdeauna si a ramane locului odata, sunt o mie de motive pentru care urciorul spune ca a fost ultima data cand a mers la apa asta. Pentru ca pana aici i-a fost si ulciorului. Pentru ca nu poti sa suferi iar si iar si sa iubesti iar si iar si sa suferi din nou. Pentru ca uneori ti se face atat de foame de iubire ca nu iti mai ajunge portia de ciocolata mancata pe furis, oricat de irezistibil de delicioasa ar fi. Pentru ca de fiecare data “nenorocitul” acesta pare a fi nenorocitul vietii tale. Si nu mai poti sa scuipi de trei ori in jurul tau si sa apari ca noua din fiecare pulbere de cenusa depusa in urma.
Nu poti sa arzi cu incandescente, scantei si tot tacamul de artificii de fiecare data si sa nu te intrebi de ce raman in urma ochi umflati de fum , resturi de adunat de pe jos. Nu poti sa te intorci mereu in clinica de dezintoxicare a celor care nu se mai satura de iubit iubirea in toate locurile si persoanele gresite… Nu poti sa strangi mereu cenusa care a ramas de pe urma lui si sa iti amintesti ce frumos ardea focul. Nu poti sa traiesti vesnic cu tendinta masochista de a te intoarce iar si iar la acelasi subiect al afectiunii tale care iti produce mai multa neliniste, nesomn, tulburare decat bine. Nu poti sa arzi de fiecare data fara sa te trezesti cu arsuri de gradul trei pe corp… Pana data viitoare, zic…
Spune-ti parerea!