Teoria oglinzilor in psihologia relatiilor
Suntem imperfecti prin insasi natura noastra umana. Daca am fi perfecti, ne-am fi intotdeauna autosuficienti. Nu am mai avea nevoie unii de altii. Nu ne-am iubi, nu ne-am uri, nu am interactiona, nu am lega relatii. Nu am conta unul pentru altul. Ar fi monoton. Si trist. Si cenusiu. Existam insa in polaritate, in diversitate, in rau si bine, in diferente, in contradictii, in relatii, in tot ceea ce face natura umana sa fie atat de speciala si interesanta. Suntem imperfecti. Si diferiti. Ceea ce reprezinta un lucru pozitiv, minunat. Viu. Si colorat.
Oricat de absurd, de nerealist sau respingator de adevarat ar parea, in personalitatea acestor oameni regasim anumite trasaturi proprii pe care, la nivel subconstient, incercam sa le reprimam sau sa le ignoram. Respingem la ceilalti anumite aspecte ale propriei personalitati pe care poate nu le constientizam sau nu dorim sa le constientizam. Dezvoltam deseori o atitudine negativa fata de o persoana pentru ca acea persoana reflecta un anumit aspect pe care il respingem la noi insine. Ii judecam pe ceilalti in functie de ceea ce suntem, de ceea ce gandim, de cat de mult ne seamana sau nu, de asteptarile pe care le avem de la noi insine. Ne alegem partenerul de viata si cautam iubirea in functie de aceste criterii. Pentru ca suntem subiectivi in alegerile noastre...
Spune-ti parerea!