Ma intreb daca asa se intampla in orice relatie, daca asa evolueaza in mod normal un cuplu, daca nu cumva am eu asteptari prea mari sau inteleg gresit ce inseamna sa convietuiesti impreuna cu cel drag, sa te gandeti la el, sa ii pregatesti cu placere mici suprize, micul dejun, sa il sustii, sa il ajuti, sa-l protejezi etc.
La inceputul relatiei lucrurile stateau altfel, totul era parca mai plin de entuziasm, insa cu timpul au disparut toate cele frumoase: a disparut acel pupic “furat” din cand in cand, floarea daruita doar ca sa ma simt minunat ca sunt o femeie indragostita, cafeaua din diminetile cand eram prea obosita sa ma trezesc prima, vorbele dulci, micile complimente... toate acele lucruri care cred eu ca sunt foarte importante intr-o relatie de cuplu. Eu mi-am pastrat obiceiurile, ba chiar am facut eforturi sa le imbunatatesc, sa aduc si noutate in cuplu, dar din partea lui nu mai observ nimic din toate acestea... Parca romantismul i-a disparut definitiv, fara urma, ca si cum niciodata nu l-ar fi cunoscut... Eu sunt de parere ca lucrurile mici sunt cele mai importante pentru o viata frumoasa, cele care tin de momente, acele lucruri mici, dar dese, cele care iti umplu viata, care te intampina in fiecare zi. Nu mai gasesc metode pentru a-l determina sa-si recapete interesul pentru micile dragalasenii din relatie, deja ma intreb care sunt cauzele disparitiei romantismului care pentru mine este atat de important... Ma intreb daca intr-adevar stresul de la serviciu l-a schimbat, daca il sperie apropierea nuntii ori pur si simplu nu-l mai interesez ori si-a gasit o alta femeie... Am incercat sa-l stimulez intr-un fel sau altul, am pregatit o cina romantica de ziua noastra, dar el uitase ce zi este, am incercat sa ii sugerez ca unele lucruri s-au schimbat, s-au pierdut si vreau sa le recapatam, dar niciun rezultat. Ma gandesc ca el nu a crescut intr-o atmosfera calda, parintii lui nu tineau cont de zilele lor, nici macar de cele onomastice, in familia lui pur si simplu timpul trece si fiecare isi vede de treburile lui. Ma gandesc ca aceasta l-a influentat suficient incat sa considere ca nu sunt necesare clipele romantice, ca tot ceea ce este important este doar sa ne satisfacem responsabilitatile, fara a intelege ca si familia sau partenerul de viata reprezinta un fel de responsabilitate. Insa indiferent de scuzele pe care le-as gasi, mi-e dor de romantism... Elena
Spune-ti parerea!