Foarte multe cupluri pun prea mult pret pe convingeri nerealiste despre casnicie.
Kudika
Foarte multe cupluri pun prea mult pret pe convingeri nerealiste despre casnicie. Specialistii afirma ca peste jumatate din cuplurile casatorite divorteaza, rata divorturilor fiind tot mai mare, iar cea a casatoriilor tot mai mica. Moralitatea si respectul in cuplu este din ce in ce mai scazut, iar anumite convingeri despre casnicie duc mai degraba la dezbinare. 5 Mituri care distrug casniciile Copilul va salva relatia Copilul niciodata nu salveaza un cuplu care nu se mai intelege, ci din contra, mai rau il dezbina. Aceasta pentru ca intreaga perioada a graviditatii si cea a alaptarii, precum si primii doi ani de crestere ai copilului sunt atat de dificile pentru un cuplu, incat inainte de a concepe acestia ar fi trebuit sa se inteleaga excelent. Crizele femeii insarcinate, abstinentele sexuale atat din timpul sarcinii cat si din perioada imediat postpartum (dupa nastere), interventiile pe care femeia le sufera si toate sentimentele minunate prin care trece – toate acestea ii dau ei incredere in viata si lui motive de temere. Rareori un copil uneste o familie care nu se intelege, si aceasta se intampla atunci cand ambii parinti respecta mult conceptul familiei si ideea ca un copil are nevoie de ambii parinti. Daca locuim impreuna, ne vom intelege mai bine Daca inainte de casatorie cuplul nu a locuit sub acelasi acoperis si totusi cei doi nu se intelegeau foarte bine, sansele sa fie compatibili dupa mutarea impreuna sunt si mai mici. Aceasta pentru ca este imposibil ca doi oameni sa aiba tabieturi comune si este nevoie de timp ca acestia sa invete sa le accepte pe ale celuilalt. Daca ne mutam singuri, nu ne vom mai certa Pe principiul ca toate certurile se ivesc din cauza parintilor (soacra si socrul) multe cupluri aflate in aceasta situatie cred ca atunci cand se vor muta singuri le va fi mai bine si nu se vor mai certa. Singura varianta ca acest mit sa devina realitate este acela in care cei doi nu isi stapanesc bine nervii si “varsa” pe celalalt tensiunile cumulate in casa alaturi de parinti. Insa adesea nu se intampla asa... Dragostea este de ajuns Depinde ce se intelege prin gragoste... A iubi consideram noi ca include si “a actiona”, ca atare nu este de ajuns sa stai in umbra sperand ca lucrurile vor veni de la sine. Intr-un cuplu trebuie tot timpul sa participi, sa inveti sa-l intelegi pe celalalt fara sa-l certi, sa ii comunici ceeea ce nu-ti face placere fara sa-i reprosezi, sa aduci mereu noutate pentru a evita rutina si sa inveti sa primesti toate acestea, ori de nu, sa le ceri. Rugaciunea este salvarea Nici ruganiunea si nici dragostea nu sunt de ajuns din aceleasi motive insirate cu un paragraf mai sus. Vorba aceea: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista...”.
Spune-ti parerea!