Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai. Sa tanjesti dupa ea mai mult decat oricine pe lume, mai mult decat orice si ea sa ti se refuze. Sa te joci de-a iubirea cotropitoare si de-a abandonul. Sa eziti, sa-ti fie teama, sa daruiesti cu fiecare iubire cate putin, putin, putin mai mult din tine, totul, si tot sa-ti mai ramana ceva de daruit. Sa cobori teatrul in realitate, sa creezi viata din nuduri. Sa minti barbatii cu aceeasi egalitate si voluptate cu care te indeamna sa le crezi adevarul. Sa te joci cu norocul tau la fiecare iubire si sa ai lumea promisiunilor fericite la degetul cel mic si sa nu-ti pese nici cat negru sub unghie. Sa te plictisesti de iubiri mai repede decat se plictisesc ele de tine. Sa iubesti, sa iubesti si sa iti doresti sa iubesti din nou ca si cand nu ai fi fost iubita niciodata. Sa nu te saturi niciodata. Sa nu-ti fie rusine sa cercetezi toate trupurile si sa le incerci nebunia sperand ca la un moment dat trupul tau va auzi chemarea unui suflet de dincolo de piele. Sa nu te legi de nimic pentru ca nu ai gasit inca acel tot. Sa plangi, sa suferi, sa te zbati si sa le zambesti tuturor barbatilor care vin in viata ta stiind ca la un moment dat trebuie sa plece pentru ca tu astepti pe unul mai bun. Fatalitatea iubirii...
Fatalitate...
Sa fii eterna femeie a tuturor, iubirea adevarata a niciunuia. Sa stii ca poti sa iubesti mult, mult mai mult decat o faci acum, sa o simti in fiecare daruire si in fiecare strangere de mana, in fiecare cautatura dragastoasa, in fiecare cuvant frumos pe care il furi din buzele si dorintele vreunui barbat, dar sa nu gasesti omul care ar putea sa faca fata unei astfel de iubiri. FATALITATEA DE A NU FI FEMEIA LUI.
Kudika
Spune-ti parerea!