Probabil multe cupluri fac asta: joaca un mic teatru al perfectiunii pentru celalalt ca sa fie placut, apreciat, iubit s.a.m.d. Pana se casatoresc, apoi lucrurile se schimba si se intreaba de ce.
Am facut si alte compromisuri in relatie din sentimentele pe care i le purtam, il protejam, il ingrijeam, ii pregateam masa, strangeam intotdeauna dupa el, il aranjam dimineata inainte sa plece la serviciu, practic toata casa o tineam eu. Din cand in cand, atunci cand aveam timp, pregateam o surpriza, o baie sau o cina romantica ori un bilet de week-end la un film. Il intrebam daca are suficienti banuti, ii pregateam dimineata ceva bun de mancare sa ia cu el (un sandwich cald, ceva dulce, cafeaua in termos sa aiba pe masina etc). Practic multe din activitatile mele vizau binele lui. Daca ceva nu ii convenea, schimbam imediat, chiar daca era vorba si de comportamentul meu. Ma schimbam dupa placul lui... insa eu nu eram asa. Eu eram jucausa, el nu prea. Mie imi placea sa rad, insa el imi taia repede entuziasmul privind riscurile unei situatii. Imi placea ca seara sa ma plimb prin aer liber, insa el nu se misca din casa, iar eu nu plecam fara el. Insa... eram pe placul lui, asa ca m-a cerut in casatorie si eu am acceptat.
Spune-ti parerea!