Crezi in dragoste, te afunzi in ea, te implici, te daruiesti, speri, planuiesti si cauti feicirea... Toate acestea cer reciprocitate din partea partenerului, altfel... nici n-ar putea exista, nu ar avea din ce sa se "hraneasca" si nici cum sa cladeasca o realtie reusita.
Pe Forumul Lumea e mica am intalnit aceasta discutie care mi s-a parut interesanta si care mi-a fost relatata sub diferite fhipuri ce ascund acelasi adevar de multeprietene.
Miuta are o solutie: "Ce faci? Daca vrei sa pastrezi relatia, incerci sa ignori si sa treci cat mai putin pe acolo, asta nu inseamna sa-i interzici si lui, daca-i ceri asta tot tu vei pierde teren. Eventual incerci sa-l tii departe fara sa-si dea seama el de asta. Nu ataca sau acuza in fata nici familia lui nici pe el. Foloseste alte metode ca sa-si dea el seama ca v-a controleaza prea mult viata. Obligatoriu fara scandal. Fi draguta cu ei vei castiga mai mult. Oricum ai nevoie de multa rabdare si timp."
Foreveryours spune: "Mda... domnul sot nu intelege ca atunci cand isi formeaza o familie a lui, parintii/ fratii/ etc. cad automat pe locul doi. Asta nu inseamna ca ii pretuieste mai putin, oricat de bizar ar suna... ci ca familia pe care si-a format-o constituie prioritatea nr 1 in viata lui!"
Poate ca in astfel de situatii nu ar trebui sa aiba cineva prioritate, ci importanta ar fi abordarea si... dreptatea, de partea cui apartine. Voi ce parere aveti despre astfel de situatii? Va asteptam sa ne marturisiti solutii posibilie pentru "castigarea locului I" in viata lui.
Spune-ti parerea!