M-am indragostit pe Facebook!

Eram convinsa ca imi va fi mai bine singura. Cel putin pentru un timp. Activitatile zilnice imi ocupau 80% din timpul liber. Nu aveam cand sa ma plictisesc, nici nu vroiam. Doream doar sa-mi impart timpul asa cum credeam eu ca e mai bine. Fara sa mai dau socoteala nimanui, fara sa-I mai aud reprosandu-mi: “Iar ma neglijezi!” Si pentru a fi sigura ca vremea trece in favoarea mea, m-am jucat; pur si simplu... Imi verificam mail-urile, fara chef, nimic nu parea sa-mi atraga atentia. Off! Iar invitatii. Alta retea de comunicare, acelasi dezinteres din partea mea. Nu aveam cont pe facebook. Nu vroiam sa imi pierd timpul cu asa ceva; oricum el era prea gelos sa inteleaga ca nu “comunicam” decat cu el. Si totusi, m-am gandit eu. Nu mai eram obligat sa-i dau explicatii. Ma incanta ideea de comunicare, de cunoastere. Mi-era dor sa cunosc oameni noi. Aveam totusi prietene pe care le neglijasem in timp asa ca mi-am facut contul. Ce, mi-am zis: n-am nici de pierdut nu am nici de castigat daca as incerca ,,marea cu degetul". Si uite asa, mi-am incarcat o fotografie, care am crezut ca este mai buna si ma reprezinta, punandu-mi in valoare calitatile expresive ale fetei. Silueta nu aveam de gand sa mi-o expun. Nu-l cautam pe Fat-Frumos. Am acceptat doar ca sa ma distrez, ca de indragostit nici nu doream sa mai aud. Mi-am vizualizat satisfacuta profilul. Dar parca lipsea ceva. Sunt o fire creativa, asa ca simteam nevoia sa ma exprim, sa imi personalizez pagina. Cum nu ma pot plange de lipsa talentului, mi-am pus mintea la contributie. A iesit un fel de motto, hai sa ii spunem, care sa convinga pe utilizatori ca am chef de vorba chiar daca nu pot sa ma plang de singuratate. Mi-am postat si cateva videoclipuri preferate. Pana nu demult, o intalnire, un cuvant, o atentie sau , pur si simplu, invitatia la dans erau ingrediente tocmai bune pentru a pune la cale o poveste de dragoste. Acum lucrurile s-au mai schimbat putin… Nu mica mi-a fost mirarea, cand intr-o seara, am primit pe mail o invitatie de a participa la un vernisaj, al carui protagonist era chiar EL. Nu m-a convins, era o invitatie si atat; as fi dorit mai multe informatii despre el: cu ce se ocupa, cum arata, sa nu ma trezesc cu cine stie cine la intalnire. In poza de profil aparea doar o fotografie abstracta; interesanta, dar nu era el.Nu stiam cum arata. Dar pentru ca nu i-am raspuns, a insistat: ce inseamna si site-urile astea de socializare. Facebook mi-a trebuit…mi-am zis apoi.