Uneori am senzatia ca iubirea apartine in special femeilor... Nu ma intelegeti gresit, poate sunt si barbati care inca mai nutresc sentimente nobile, dar eu cred ca sunt destul de putini. In rest primeaza interesele, atractia sexuala, dorinta de dominare si afacerile, mai ales daca este un tip asa-zis “puternic”. Este prea ocupat cu a lui cariera si cu ale lui afaceri care ii aduc faima, prestigiu, dar mai ales libertate (probabil de a pleca si insela) si acorda caminului si femeii care ii sta alaturi (adica il asteapta seara acasa si isi doreste sa se trezeasca dimineata langa el) din ce in ce mai putin timp.
Imi facea daruri scumpe, mergeam in localuri de lux, ma plimba intr-o masina frumoasa, aveam tot luxul pe care mi-l doream si un barbat in care credeam, in care imi pusesem visele si cu care as fi facut un copil. M-a cerut in casatorie pe o plaja exotica, am avut momentele noastre frumoase, insa niciodata nu l-am simtit aproape, mereu avea ceva teatral, sau rece, undeva stiam ca el nu se implica in relatia noastra asa cum o faceam eu.
Am fost foarte fericita cand mi-a spus ca vrea sa-i fiu nevasta, sa-i stau alaturi toata viata si ca ar face orice sa nu ma piarda sau sa imi faca rau... M-am apucat ulterior de pregatiri ca orice femeie ce viseaza sa devina mireasa, spun “m-am apucat” fiindca mai mult eu ma ocupam de tot ceea ce insemna pregatirile de nunta, el fiind ocupat cu afacerile lui. Il mai sunam din cand in cand sa il intreb ce preferinte are insa el spunea ca e perfect asa cum imi place mie. Suna frumos dealtfel, dar totodata tradeaza neimplicarea.
Spune-ti parerea!