Am realizat ca este greu sau poate imposibil sa cunosti persoana pe care o ai alaturi si sa evaluezi daca aceasta merita sau nu increderea ta. Nopti de neliniste, intrebari fara raspunsuri, suferinte, lacrimi, invinovatiri si scaderea drastica a stimei de sine... cam asa as descrie eu o perioada din viata mea. Si toate astea pentru ce? Sau de ce? Din cauza ca... am sperat atat de mult intr-o relatie si am investit in ea timp si mai ales vise, sperante, am daruit...
Povestea mea incepe frumos, ca-n basme, cu o dragoste la prima vedere pe care am inceput sa o traiesc intr-o vara. L-am intalnit la mare, era un barbat vesel, istet si avea acel “ceva” care a aprins scanteile sufletului meu. Nu stiu sa descriu ce calitate sau combinatie de calitati mi-a putut trezi astfel de sentimente, cert este insa ca am crezut in ele, am construit luandu-le ca fundatie o frumoasa poveste de dragoste, sau cel putin asa am crezut eu.
M-a cerut in casatorie de Craciun, dupa o seara deosebit de romantica si tandra... Am fost atat de emotionata... Si emotii la fel de mari le-am trait ulterior in timpul pregatirilor de nunta si mai ales in timpul nuntii, cand m-am pregatit sa fiu mireasa... Radiam de fericire, ma simteam implinita ca om si ca femeie... Este un sentiment deosebit! Petrecerea a iesit frumos, invitatii au plecat tarziu dimineata, noi am fost mai mereu alaturi, el era tot un zambet! Am ajuns acasa si obositi fiind, ne-am bagat in patut, ne-am luat in brate si am adormit! Ne facusem planul sa plecam in luna de miere la o saptamana dupa nunta ca sa avem timp sa ne odihnim.
Am dormit asa frumos, un somn dulce, fericit... Insa, cand m-am trezit, patul era gol... Am crezut ca este undeva prin casa, dar nu era. L-am sunat sa vad pe unde umbla caci nu-mi lasase niciun semn, niciun indiciu, insa cand l-am sunat el era in avion. Am avut o discutie... extrem de dura, nici nu stiu cum am putut fi atat de tare incat sa o duc pana la capat. Simteam ca totul se intampla aevea, ca parca nu era viata mea, parca jucam un rol...
Spune-ti parerea!